Azi-noapte, liga profesionistă de hochei de peste Ocean, NHL, a programat prima dintre cele patru întâlniri ale acestui sezon scurt, între Montreal Canadiens şi Boston Bruins. Cele două reprezintă practic cea mai mare rivalitate văzută vreodată în hocheiul nord-american. Colege de divizie nord-estică, Montreal Canadiens şi Boston Bruins au jucat până acum de 889 de ori una împotriva celeilalte, incluzând în această statistică şi partida a cărei cronică a aveţi mai jos.
Marea rivalitate a celor două
În 33 de situaţii, cele două s-au văzut în serii de play-off, iar de opt ori s-a ajuns la cel de-al şaptelea meci, adică la cel decisiv. Rivalitatea Montreal-Boston reprezintă practic una din cele trei mari rivalităţi din sporturile profesioniste americane, alături de alte dispute de mare interes, cum ar fi cele dintre Boston Red Sox şi New York Yankees, la baseball, ori Green Bay Packers versus Chicago Bears la fotbal american.
În afara acestei încărcături psihologice majore, datorată tradiţiei, partida mai avea o miză uriaşă. În cazul în care una dintre echipe s-ar fi impus în timp regulamentar de joc, ea ar fi preluat conducerea conferinţei estice şi, implicit a diviziei.
În sezonul anterior, 2011-2012, cele două avuseseră o serie relativ echilibrată, în care Montreal câştigase două partide, iar Boston trei. Bruins mai luase o victorie şi după prelungiri, astfel că totalul punctelor însemna opt pentru Boston şi cinci pentru canadieni. Balanţa golurilor reda echilibrul, oaspeţii americani fiind avantajaţi de o diferenţă minimă, 13-12.
Ambele francize fac parte din selectul grup “Original Six”, aflându-se printre fondatoarele NHL, fiecare cu peste 25 de sezoane disputate înaintea celui de-Al Doilea Război Mondial. Montreal este deţinătoarea all-time a celor mai multe Cupe Stanley, 24 la număr, însă ultimul trofeu a fost adjudecat abia în 1993.
De partea cealaltă, Boston Bruins se poate lăuda cu obţinerea a şase Cupe Stanley în istorie, din care ultima foarte recent, în 2011.
Minipreview
Montreal Canadiens a avut un start de sezon foarte bun, cu 12 puncte în cont după primele opt partide, iar ultimele două victorii, 2-1 cu Ottawa Senators (gol câştigător semnat de Erik Cole) şi 6-1 cu Buffalo Sabres. Les Habitants, supranumele francofon al lui Montreal, reprezintă unul dintre cele trei mari simboluri ale regiunii, alături de limba franceză sau Biserica Catolică.
Montreal are nevoie de victorii multe în acest minisezon, scurtat de greva care a durat 103 zile, pentru a face uitat unul din cele mai negre sezoane din istoria clubului, cel anterior, în care Montreal Canadiens a ocupat ultimul loc atât în divizie cât şi în conferinţă.
Boston Bruins, care nu a ratat niciodată prezenţa în play-off din 2007 încoace, de la instalarea pe banca tehnică a actualului antrenor, Claude Julien, a avut şi ea un start bun, cu 13 puncte cumulate după opt meciuri. Între cele două, în clasamentul de divizie, se inserase Ottawa. Boston venea în această partidă după o pauză de trei zile de la victoria cu 1-0 pe terenul celor de la Toronto Maple Leafs, meci în care portarul finlandez Tuukka Rask avusese 21 de parade, iar golul decisiv, unicul al partidei, a venit de la Chris Bourque.
Infirmeria canadienilor îi avea ca oaspeţi pe Shawn Thornton sau Daniel Paille, în timp ce Boston nu se putea baza pe finalndezul Peeteri Nokelainen sau pe portarul sezonului trecut, Tim Thomas, care a luat decizia personală de a se retrage temporar din activitate.
Dueluri
În afara punctelor şi a mizei creionate în rândurile de mai sus, meciul dintre Montreal Canadiens şi Boston Bruins mai propunea două dueluri personale interesante. Antrenorul gazdelor, Michel Therrien, fusese demis de la cârma echipei la primul său mandat, în 2003, fiind înlocuit chiar cu adversarul său de la Boston, Claude Julien. Duelul celor doi tacticieni depăşea deci graniţa punctelor puse în joc. Foarte interesant este şi duelul celor doi Bourque, fiecare în câte o echipă. Rene este canadian şi joacă la Montreal, în timp ce Chris este american, evoluează pentru Boston, fiind fiul celebrului hocheit Roy, care face parte din Hall of Fame. Între cei doi nu există nicio legătură de rudenie, numele lor fiind o simplă coincidenţă, speculată însă de jurnaliştii de hochei din Statele Unite ale Americii.
Boston câştigă cu 2-1
Partida a început cu câteva parade ale goal-keeperului finlandez Tuukka Rask, în poarta oaspeţilor. De altfel, prima perioadă a aparţinut celor de la Montreal, canadienii fiind vioara întâi a meciului, impulsionaţi de un Bell Center care, ca de fiecare dată, a fost un Pantheon veritabil al hocheiului.
Ocazii mari au avut Tomas Plekanec sau David Desharnais, în timp ce perechile de fundaşi “roşii” au excelat, în frunte cu elveţianul Raphael Diaz sau ruso-canadianul Andrei Markov. S-a ajuns astfel în situaţia ca portarul gazdelor, Carey Price, să nu fie pus la încercare în prea multe situaţii. În schimb, omologul său din cealaltă poartă a făcut adevărate minuni, păstrând poarta neatinsă. Totuşi, cu puţin timp înainte de pauză, şutul fundaşului oaspeţilor, Boychuk, l-a surprins pe portar, însă pucul a lovit bara transversală şi a ricoşat peste poartă.
Repriza de mijloc s-a mai echilibrat, cu posesie alternantă şi patinaj frenetic, pe toată suprafaţa de gheaţă. Un pic dincolo de punctul de mijloc al meciului, în minutul 11, pe o superioritate a gazdelor, fundaşul de culoare P.K. Subban, a prins un şut de zile mari, din apropierea linie albastre. Pucul a muşcat din stâlpul stâng al porţii lui Rask, devenind astfel imparabil. Până la restabilirea egalităţii numerice mai rămăseseră trei secunde. Astfel, statisticile excelente ale celor de la Boston la penalty killing, 94,1%, au fost alterate.
În urma deschiderii de scor, jocul a căpătat aspect echilibrat, cu o uşoară dominare din partea oaspeţilor. Înaltul fundaş slovac, Zdeno Chara, înalt de 2,06 metri, a devenit din ce în ce mai periculos, trimiţând pucuri utile între cele două cercuri.
Partea a treia a jocului a început total neaşteptat. După doar 14 secunde de la revenirea jucătorilor pe gheaţă, o recuperare realizată de un tandem de doar doi jucători, în treimea adversă, a făcut posibilă rapida combinaţie între Krejci şi Seguin (foto) ultimul restabilind egalitatea.
După numai un minut şi 51 de secunde, aceeaşi linie a produs golul de 2-1. Seguin a recuperat, a sprintat spre poarta adversă şi a pasat pe stânga la Lucic. Acesta a continuat combinaţia cu puc transmis în faţa porţii, unde David Krejci a fost mai rapid decât conaţionalul său ceh, Tomas Plekanec, repliat în defenisvă, şi a marcat ceea ce americanii numesc Goal Winning Team.
Boston câştigă cu 2-1 şi, implicit, preia conducerea conferinţei şi a diviziei, devansând pe Pittsburgh Penguins cu un punct.
Spectacolul de la Bell Center a fost însă unul total, iar noi ne bucurăm că am putut fi părtaşi, cu infimele noastre puteri.