Anul 2010-2011 aduce înapoi modelul la care multe practicante de schi râvnesc de ceva timp. Este vorba despre Seventh Heaven 76, un model pentru fete deja consacrat, care vine cu o nouă completare. Noutatea este o curbare mai pronunţată a vârfului, ceea ce înseamnă o cantitate mică de material situată în partea de sus a schiului. Aceasta permite ca schioarelor să alunece lin, fără să se împiedice de anumite porţiuni neregulate de zăpadă. Este indubitabil un model de încredere, pe care se poate baza orice pasionată de schi.
Dimensiunea schiului este medie iar raza de virare destul de mare, putându-se executa astfel o serie de întoarceri şi viraje spectaculoase pe pătura albă de zăpadă. Totodată, acest schi este şi destul de lat, conferind astfel stabilitate chiar şi la cele mai înalte cote. Permite alunecarea lină atât pe suprafeţe de pârtie mai rigide, cât şi pe pante mai abrupte. Nu este dificil nici pentu începători, nici pentru experţi, deoarece modelul Seventh Heaven 76 asigură o disponibilitate totală.
De astăzi, în ajun de nou sezon rece, începem seria articolelor ce au că subiect locurile din România care oferă cela mai bune condiții pentru practicarea sporturilor de iarnă. Vom trece în revistă (defapt în blog) toate stațiunile și pârtiile care merită încercate măcar odată de toți pasionații sporturilor albe. Și n-am putea începe cu altă decât cu perlă turismului Românesc aflată chiar în mijlocul grădinii din Carpați, de unii hulită și de alții îndrăgită, stațiunea Sinaia.
Vrem nu vrem, stațiunea Sinaia este una dintre cele mai frumoase obiective pentru pasionații de ski și snowboard, aflată la numai 120 km de București și 49 km de Brașov. Pe valea de sus a Prahovei, la altitudini de peste 2000 de metri, există cea mai mare rețea de pârtii din România, care însumează 22 km de domeniu schiabil. Pârtiile din Sinaia sunt cele mai căutate în perioada decembrie – mai, în plin sezon de schi, oferind posibilități atât pentru schiorii mai experimentați cât și pentru cei începători:
Pârtii pentru începători:
Pârtia ”Poiana Florilor”, recomandată în special iubitorilor de ski ce nu au experiența sporturilor de iarnă, gradul de dificultate fiind foarte mic. Pârtia se întinde pe 250 m iar diferența de nivel este de 50 de m.
Pârtiile ”Vanturiș”, ce leagă Vârful cu Dor și Cota 1400, sunt pârtii puse la dispoziția schiorilor cu un grad mediu de pregătire, care se pot bucura de o lungime de 2350 m de pârtie și de 560 m diferență de nivel cu pantă medie de 25,8%.
Schiorii începători mai au la dispoziție ”Partia Piramida”, situată la întâlnirea dintre Vârful cu Dor și cabana Vârful cu Dor. Aici, domeniul schiabil se întinde pe 450 m, cu o diferență de nivel de 100 m și o pantă medie de 25,8%
”Partia Dorului” se prezintă ca o pârtie atractivă, ce face legătura între Vârful cu Dor și cabana Valea Dorului. Aceasta se întinde pe o lungime de 600 m, având o diferență de nivel de 150 m și pantă medie de 25,8%
Pârtia ”Fata Dorului”, aflată între Furnica și Valea Dorului. Lungimea pârtiei este de 1180 m, având o diferență de nivel de 210 m și o pantă medie de 25,8 m.
Pârtii pentru cei avansați :
Pârtia ”Carp”, pârtie pentru avansați, cu un grad mai mare de dificultate, situată între Vârful Furnica și Cota 1400. Lungimea pârtiei este de 2500 m, având o diferență de nivel de 585 m și o pantă medie de 24%.
Pârtia ”Papagal”, aflată între Târla și telescaun, ce se întinde pe o lungime de 450 m, cu o diferență de nivel de 150 m și o pantă medie de 35,3 %.
Pârtia ”1500” este o altă partie potrivită pentru schiorii cu experianta. Lungimea pârtiei se întinde pe 450 m, cu o diferență de nivel de 125 m și pantă medie de 28,9%.
Pârtia ”Turistica” se găsește la întâlnirea dintre Cota 1400 și Sinaia, cu o lungime de 2800 m, având o diferență de nivel de 450 m și pantă medie de 16,6%.
Vechea telecabină este încă în funcțiune, la dispoziția turiștilor și asigură transportul pe cablu, împreună cu un telescaun modern, inaugurat în anul 2006. În plus, mai există o telegondolă și un telescaun în Valea Dorului. În zilele însorite, în Valea Dorului, iubitorii de munte se pot aduna pentru a profita de bronzul de munte sub cerul liber. Modalitățile de distracție sunt diverse, o mulțime de baruri, cafenele, resutaurante, terase.
Toamna care vine se anunta plina de surprize placute. Una dintre ele vine de la prietenii nostri de la Armada in colaborare cu Ion Trandafir si Iulius Miklos. Supriza se cheama Global Freezing si este primul film despre zapada, romanesc, cu buget, sponsori, editor si ii are in distributie pe cei mai titrati free-rideri ai momentului: Ion Trandafir (ski) si Iulius Miklos (snowboard).
Pentru momentu este gata trailerul, iar in luna octombrie asteptam premiera filmului. Exista promisiunea ca DVD-ul va fi distribuit gratuit impreuna cu o publicatie autohtona. Ramane de vazut in ce forma vom putea servi Global Freezing pentru ca suntem siguri ca a iesit ceva foarte misto!
Iata ca a fost si Balea Whope, saptamana trecuta, sus de tot, la Balea Lac, in muntii Fagaras.
Au fost trei zile perfecte, toate lucrurile au mers ca pe roate: s-a schiat, s-a distrat, s-a imprietenit, s-a sarit, s-a invartit, s-a admirat locul sub cel mai frumos soare pe care l-am vazut pana acum! Ne-am dat cu totii mana peste schiuri si placi si am ajuns la concluzia ca Balea e cel mai misto loc in care vrei sa te dai!
Multumiri tuturor celor care au participat la eveniment, multumim organizatorilor Wintermag.ro, Armada Outwear, sustinatorilor de la Efectul 981 pentru skilurile intr-ale filmarii si pozarii si petrecaretului Fane de la Partipipal.ro.
Stand la soare la BaleaCabana Balea Whope pentru un weekend
Calare pe Saua DoamneiGreu la deal!Riderul Marcu desprinzandu-se de trambulina
Multumita celor de la Efectul 981, va putem prezenta si un filmulet cu cele intamplate la Balea Whope. Deabia am inceput sa strangem impreuna toate materialele filmate si pozate, deci, vor mai urma si alte “dezvaluiri socante” despre cele intamplate intre 16-18 aprilie la Balea. Restul, e legenda.
In acest weekend se vor strange niste oameni faini la Balea pentru a da mana peste problemele eterne precum snowboard vs ski, newschool vs oldschool si pentru a se bucura de zapada si partie!
WHOPE – In mitologia indienilor Sioux, Whope este zeita pacii si sotia vintului de sud. Cand ea a vizitat pentru prima oara pamantul a daruit popoarelor Teton o pipa ca simbol al bunei intelegeri.
BALEA – In mitologia noastra a romanilor pe zapada alunecatori, Balea este locul in care mereu ne dorim sa ne intoarcem, locul in care zapada si muntele sunt mai presus de micile noastre frecusuri pur omenesti. Balea este mereu inceputul si continuarea Povestii.
Gata, introducerea fiind facuta si anume lucruri lamurite, detaliem: in weekendul 16-18 aprilie ne strangem noi, cativa apropiati si prieteni (boarderi, skieri, air maniacs, jibberi, freerideri, skinny tourers, fete si cativa baieti) la o sueta de primavara. Si pentru ca ideea ni s-a parut mult prea tare pentru a nu fi impartasita lumii largi, am zis s-o facem cunoscuta.
Asadar, cine va fi pe zona in weekendul 16-18 aprilie e binevenit la sueta noastra. Nu conteaza cat de lung ai parul, cat de ingust e schiul, cat de rocker e boardul, cat de colorat sau bicolor e outfit-ul, important e sa ne “simtem” bine si sa dam citeva linii faine la super relax. Sincer, nu conteaza nici daca nu te dai precum marii specialisti – conteaza starea de spirit, vibratia, feeling-ul…
Vor fi p-acolo si prietenii de la Efectul 981 care vor filma tot ce misca ori zboara precum si nea Fane-platane de la partipipal.ro. Mai pe seara or sa-si faca aparitia si ceva carnuri zemoase intinse pe gratar, niste pet-uri de palinca aduse de la Baia Mare de insusi Ghitzuca si… si cine mai stie ce…
Despre asta vroiam sa discutam. Ne vedem pe zona, everybody’n valea mare.
Nota: prognoza meteo pe urmatoarea perioada arata ceva ninsori. De aceea facem un apel la atentie si respectarea regulilor de baza in ceea ce priveste deplasarea in zonele cu risc ridicat de avalansa (minimum de necesar: kit DVA + mult antrenament).
In perioada 6-13 Martie am executat un ski trip frontal in Austria, in regiunea Obertauern impreuna cu un grup multinational din BEST. Acesta excursie a fost si prima intalnire cu zapada a noului meu outfit Armada: jacheta Armada Radar si pantaloni Armada Blast despre care voi povesti cate ceva in ultima parte a postului. Pe langa perechea mea de schiuri, am luat pentru teste o pereche de Armada JJ de 185 cm. Deasemenea, am luat cu mine 2 pucuri de Zardoz NOTWax pentru lubrifierea talpilor schiurilor.
Statiunea austriaca Obertauern este situata in Salzburger Land, la 90 km sud de Salzburg, avand o altitudine minima de 1630m si maxima de 2526m peste nivelul marii. Faptul ca statiunea este situata la o inaltime atat de mare se traduce intr-un sezon alb prelungit, din octombrie pana in mai. Turistii acestei statiuni sunt in mare parte austrieci si nemti, deci marea majoritate a anunturilor sunt in germana. Nu e totusi motiv de panica pentru cei care nu stiu sa vorbeasca germana (me included) pentru ca majoritatea turistilor si a staffului stiu sa vorbeasca engleza sau macar sa inteleaga.
Cateva detalii despre domeniul schiabil:
aprox. 100 km de partie (60% usoare, 36% medii, 4% dificile)
26 ski-lift-uri care pot transporta 46.058 persoane pe ora
dimensiunea parcarilor cu acces direct la ski-lifturi: 24.000 metri patrati
instalatii de nocturna pentru una dintre partii, disponibila 2 zile pe saptamana publicului larg
26km de partie pentru cross-country
spatiu suficient si variat pe langa partii pentru off-piste: pasuni, stanci, paduri
Costul skipass-ului era de 37 euro / zi sau 190 euro / 6 zile. Deci, aproximativ la fel de mult cat costa o zi de schi pe valea Prahovei. Existau si autobuze gratuite din satele de langa pana pe partie. Noi am avut cazare in Undertauern, un sat la 10 km langa si autobuzele ne-au prins foarte bine. Ziua de schiat incepea de la 8 30 si se termina la 16 30. Dupa 16 30 ieseau ratracele si refaceau partia. O imagine impresionanta era dupa lasarea intunericului cand , de jos din statiune se puteau vedea luminile ratracelor in varful muntelui.
Harta Obertauern Austria
Excursia
Drumul
Am plecat la ora 6 30 din Bucuresti, cu schiurile si placile ingramadite in Forduletul lui Bogdan cu putina oboseala la bord, dar cu multa voie buna si nerabdare care sa compenseze. Pe la 5 dimineata eram deja in Ungaria in drum spre Budapesta. Am facut un power nap break cat sa rasara soarele si am plecat mai departe. Pe la ora 3 eram foarte aproape de destinatie, croind niste serpentine cu 1,5 m de zapada pe marginea soselei. Totul arata ca avem suficienta materie prima pentru saptamana care venea.
Aproape de 4 am ajuns in Undertauern, un catun cu vreo 5-6 pensiuni, o biserica, pompieri si politie. Zapada cadea din abundenta si dupa masuratorile mele ninsese toata ziua.
Dupa ce-am despachetat, mi-am echipat noul outwear, am luat JJ-urile in spate si am urcat dealul din spatele casei pentru un prim test. Apoi am montat kite-ul lui Teo, dupa care a venit noaptea si ne-am apucat de povesti pan pe la 11 cand aburii alcoolului amestecati cu oboseala de pe drum ne-au doborat.
Prima zi
Dimineata la 7 30 eram in picioare pregatiti de partie! Am ajuns in jur de 9 in Obertauern, unde conditiile se prezentau cum nu se poate mai bine: soare, senin, zapada proaspat ninsa de circa 30cm, stratul de zapada pe undeva pe la 100cm, poate chiar mai bine de atat prin unele locuri. Am incalecat Armada JJ si-am pornit spre varful dealului.
Am dat cateva ture pe partie cu cateva incursiuni in afara partiei, apoi pe masura ce mi-a crescut increderea in mine si in schiuri m-am avantat din ce in ce mai mult pe trasee in afara partiei. Am tras cateva linii in padure si pe pante destul de abrupte cu pulvar.
Am intalnit chiar un JJ de 175 de sex feminin care se bucura si el de zapada proaspat ninsa. Parea totusi un JJ mai experimentat pentru ca am simtit JJ-urile mele tremurand putin la aparitia lor.
Seara am iesit la super concertul lui Mickie Krause (http://www.mickie-krause.de), un artist despre care noi credeam ca e popular exclusiv in Obertauern. Ne-am inselat insa amarnic, pentru ca Mickie este faimos atat in Germania cat si in Austria si canta o muzica foarte placuta de la 5 beri in sus. Din cate ne-am dat noi seama, in barul in care a cantat mai toti bausera macar 5 beri pentru ca erau absolut isterizati la fiecare melodie a lui micky mouse. Cateva duamne respectabile (40-50) au luptat cu tinerele sperante (30-40) pentru a ajunge in primul rand si a pune mana pe Micky. Noi ne-am hotarat sa continuam sa ne certam la o bere si sa-i lasam pe Micky & co sa-si faca de cap.
A doua zi
Am inceput la fel ca in ziua anterioara, devreme si am fost intampinati de aceleasi conditii meteo excelente. La fel ca in ziua anterioara, mi-am continuat incursiunile in afara partiei pana pe dupamasa cand am ales un traseu pe langa partie pe care m-am dat… o bucata. Motivul pentru care am intrerupt traseul a fost pierderea franii unuia dintre schiuri. Am cazut undeva in varful dealului, deasupra unor stanci iar un schi s-a desprins de clapar si a luat fuguta la vale ocolind ca o gazela stancile si oprindu-se undeva in vagauna. Mi-am petrecut urmatorul sfert de ora coborand pe fund pan la schi. In timpul acestei coborari am fost foarte incantat de pantalonii si geaca proaspat achizitionate, Armada Blast Orange si Armada Radar Orange care mi-au pastrat funduletul proaspat si uscat ca’n prima zi.
Dupa ce mi-am recuperat schiul am lasat-o mai moale, coborand mai mult pe partie si iesind doar putin in afara acesteia. Seara am cautat un skishop care sa vanda o frana suficient de lata pentru JJ. Din pacate n-am gasit asa ca a trebuit sa fac o comanda care avea sa vina in doua zile. Deci, 2 days off the JJ’s.
Seara am dat o tura de night skiing, una dintre partii avand si nocturna. A fost destul de amuzant, pe partie puteai sa dai de cateva saritori doar asa cat sa imi hraneasca nitel apetitul pentru zbor.
A treia zi
Lucrurile aratau rau dimineata, vantul batea destul de tare iar unele instalatii nu mergeau. A fost clar o zi in care nu prea aveai ce face in afara partiei. Am exersat deci tehnici de slalom cu Rossignoalele, am mai bagat cateva sarituri si-apoi seara mi-am luat picioarele acasa si am revenit la cazare.
Toe a bagat un pic de snowkite dar am uitat sa-l pozam ca sa aiba dovada la proces
A patra zi
Vremea s-a facut si mai naspa, vantul a batut extrem de puternic, a fost ceata si au fost deschise doar aprox 30% din instalatii. Cred ca vremea si-a dat seama ca JJ’urile isi asteapta frana si ca fara JJ-uri partia nu mai e la fel de interesanta asa ca a hotarat sa se zburleasca.
Toata ziua ne-am dat pe partiile deschise in mod normal, cu putine giumbuslucuri din cand in cand (mai o saritura, mai un nose tip, mai o serie de 360-uri cu contact cu partia).
Spre seara, conditiile meteo s-au mai domolit si a nins putin.
A cincea zi
La prima ora eram in skishop-ul care imi comandase legatura pentru a ridica JJ-ul accidentat. Era ca la prima noastra intalnire, cu frana frumos montata pe legatura, radiind de dor de zapada. Si vremea nu putea sa-l dezamageasca, nu? Vantul s-a oprit, ningea usor si era ceata din cand in cand. Toate skilifturile erau deschise.
Am urcat pana in cel mai inalt punct accesibil cu lifturile, Gamsleiten. Pana acum acesta fusese inchis din cauza vantului.
Coborarea de pe Gamsleiten a fost destul de grea, mai ales cu JJ’urile care, in contact cu portiunile de gheata aparute din loc in loc trancaneau si vibrau. Am reusit sa facem totusi coborarile onorabil. In afara partiei, din cauza vantului din ultimele zile zapada se intarise si se formasera damburi.
Am coborat mai jos si am luat-o pe cateva trasee prin padure. Zapada nu mai era ca in primele doua zile, se intarise putin si se creasera destul de multe damburi. Am facut cateva coborari acceptabile, insa, spre deosebire de primele zile cand puteam taia zapada la aproape orice viteza, a trebuit sa abordez coborarile cu mai multa viteza.
Seara am tras o noua tura de night skiing pe o vreme excelenta: ninsoare, -7 grade, f putin vant temperatura medie undeva pe la -3 grade
A sasea zi
Ultima zi ne-a surprins cu o vreme buna, pe alocuri soare, pe alocuri ninsoare, fara vant. Se asezase un strat frumos de pulvar, de vreo 15 cm asa ca am putut sa fac cateva coborari pe langa partie. Am facut si cateva coborari prin padure, la una dintre coborari am fost nevoit sa cobor separat de schiuri (pur si simplu nu aveam pe unde sa imi dau drumul cu schiurile).
Am incheiat ziua cu o urcare cu 2 min inainte de terminarea programului si o coborare din varful muntelui pana in parcare ca o gura maaare de aer de munte care sper sa ajunga pan la urmatoarea iesire la zapada.
Drumul inapoi
Sambata am strans totul si am urcat in masini cu destinatia Romania. Am facut o pauza scurta in Salzburg si apoi am mers intins pana in Pitesti, unde l-am debarcat pe Toe iar apoi am mers spre Bucuresti, unde am ajuns la 6 dimineata.
Pana acum am schiat exclusiv schiuri de partie, deci nu as putea sa spun daca acest schi este mai bun sau nu decat alte schiuri phaties.
Partie. Aceste schiuri fac o treaba buna pe partie, sunt usor de de manevrat. Acel dublu sidecut iti permite sa virezi usor. Sunt extrem de jucause pe partie, am incercat tot felul de giumbuslucuri, sarituri, nose tip, 180’uri, 360’uri. La sariturile facute, aterizarea e floare la ureche. Minusul pe care l-as avea ar fi ca pe o partie cu damburi (zapada adunata), trancanesc. Totusi, e imposibil (cred) de gandit niste schiuri late care sa nu faca galagie in astfel de conditii.
In afara partiei, zapada necalcata. Beeeton. E prima data cand am schiat in zapada powder de aprox 40 cm si pot sa zic ca e aproape la fel de usor de virat ca pe partie.
In afara partiei, zapada tocata. Initial am abordat o astfel de zapada cu viteza mica si nu am fost foarte incantat pentru ca imi sareau picioarele in toate partile Apoi, am analizat situatia si mi-am dat seama ca ce trebuie e un pic de viteza. Asa ca am apasat putin pedala de acceleratie si situatia a fost cu totul alta. In loc sa sara in toate directiile, JJ-urile taiau fruumos zapada, plasand strategic un zambet pe fata mea.
In afara partiei, prin padure. In padure JJ-urile sunt la ele acasa. Vireaza usor, plutesc in zapada. Am mers cu viteza mica, cu viteza mare, am fost impresionat de fiecare data.
In afara partiei, zapada inghetata (hardpack). Am incercat de vreo doua ori, insa nu mi-a placut. Orice viteza as fi avut, schiurile sareau, trancaneau, virau greu. Nu sunt facute pentru astfel de conditii
Per total, Armada JJ sunt niste schiuri care dau totul pentru tine cand vad powder si se comporta decent in restul conditiilor. Deasemenea cred ca datorita twin-tipului ar face fata in park (eu nu le-am probat in park).
Jacheta Armada Radar si pantalonii Armada Blast
Ambele au 10.000 indice de respirabilitate si impermeabilitate multumita materialului revolutionar eVent, cifra pe care am vazut-o la lucru in special in zilele cu vant foarte puternic.
Jacheta este organizata intr-un fel incat sa te gandesti (mult) ce ai putea sa pui prin buzunare (asa de multe sunt). Gluga are diverse reglaje care m-au ajutat sa imi acopar perfect capu` cel de sus. Are o gaura speciala pentru bagat cablu de casti pentru music freaks.
Pantalonii, la fel ca jacheta au buzunare din beelsug, daca esti mai slabut, ca mine o sa iti trebuiasca probabil o curea, pentru ca talia nu e elastica.
Si pentru ca totul sa fie perfect, pantalonii si jacheta se pot uni printr-un set de 3 capse.
Personal sunt foarte incantat de alegerea facuta, culoarea ma incanta iar costumul a rezistat conditiilor din Obertauern cu brio.
Concluzie
Daca ati ajuns pana aici sunteti intradevar eroi! Va felicit
Am atins in acest articol cele mai importante puncte: descrierea locului, o trecere in revista a celor intamplate si apoi un review al echipamentului folosit de-a lungul excursiei. Sa speram la cat mai multe excursii de acest gen in viitor!
Weekendul trecut a fost un weekend special, cel putin in sud-estul tarii, unde am fost avertizati de ANM cu un cod calben, transformat ulterior in cod portocaliu. Pentru cei ca noi, pasionati de sporturi de iarna, se poate zice ca weekendul a fost unul perfect.
Sambata seara m-am hotarat impreuna cu doi prieteni, Ka si Ch, sa mergem duminica dimineata la schi. Noaptea de sambata spre duminica a fost, cel putin in Bucuresti, zburlita rau de tot. Adica dimineata la 6 30, cand m-am trezit, erau bine asezati 30 cm de zapada pe masina. Atunci am decis sa ma informez asupra conditiilor meteo. In general, o buna informarea ar trebui sa o obtii de la televizor sau radio, insa, deschizand televizorul am vazut doar stiri care te faceau sa te baricadezi in casa si sa nu mai iesi cel putin o saptamana. Asa ca am apelat la sursele mele de incredere in astfel de situatii, si anume:
Agentia Nationala a Drumurilor. Aici apar informatii despre starea drumurilor europene, nationale, judetene. Informatiile sunt updatate des, o data la cateva ore.
Analizand cele 2 surse de informatii, am vazut ca pe DN1 se circula fara probleme si ca exista 1-2cm de zapada pe partea carosabila in dreptul localitatii Predeal. Deasemenea am aflat ca la Predeal vor fi -5 grade, nu va fi vant si va ninge usor. Stiind toate aceste lucruri am plecat cu incredere la drum.
Bineinteles pe drum, la radio stirile fataliste nu incetau sa curga, soferii erau sfatuiti sa se intoarca de la munte sau sa nu plece la munte.
Aspectul cel mai interesant cu privire la aceasta infuzie de stiri negative in media a fost ca la Predeal, duminica, partia era extrem de libera. Nu am stat la coada mai mult de 5 minute.
Anul 2010-2011 aduce înapoi modelul la care multe practicante de schi râvnesc de ceva timp. Este vorba despre Seventh Heaven 76, un model pentru fete deja consacrat, care vine cu o nouă completare. Noutatea este o curbare mai pronunţată a vârfului, ceea ce înseamnă o cantitate mică de material situată în partea de sus a schiului. Aceasta permite ca schioarelor să alunece lin, fără să se împiedice de anumite porţiuni neregulate de zăpadă. Este indubitabil un model de încredere, pe care se poate baza orice pasionată de schi.
In acest weekend se vor strange niste oameni faini la Balea pentru a da mana peste problemele eterne precum snowboard vs ski, newschool vs oldschool si pentru a se bucura de zapada si partie!
Existau si autobuze gratuite din satele de langa pana pe partie. Noi am avut cazare in Undertauern, un sat la 10 km langa si autobuzele ne-au prins foarte bine. Ziua de schiat incepea de la 8 30 si se termina la 16 30. Dupa 16 30 ieseau ratracele si refaceau partia. O imagine impresionanta era dupa lasarea intunericului cand , de jos din statiune se puteau vedea luminile ratracelor in varful muntelui.